Camino del Rey acolo unde se avanta vulturii

Daca te-ai saturat de destinatiile de vacanta “cuminti” pe care le alegi in fiecare an cu mama, soacra sau nevasta si iti doresti ceva neobisnuit, atunci iti recomandam sa incerci o pasarela montana din Spania. Conditia esentiala este sa nu ai probleme cu inima!. Pasarela se numeste El camino del rey sau “Drumul regelui” si era folosita pe vremuri de muncitorii care lucrau la amenajarea turistica a cascadelor Chorro si Gaitanejo.

Desi este lasat in paragina si este plin de capcane, drumul care duce catre canionul El Chorro in apropiere de Alora din provincia spaniola Malaga, atrage anual turisti doritori de senzatii tari. Asa cum se poate vedea si din imagini, pasarela nu are mai mult de un metru latime si, in prea multe locuri, balustrada lipseste. De-a lungul ei, sunt pasaje unde betonul s-a prabusit in prapastie si a fost inlocuit de simple bare de metal si un cablu metalic atasat de peretele de stanca. Pasarela a fost inchisa in 2000, dupa ce patru oameni si-au pierdut viata. Chiar si asa, nu putini sunt cei care pornesc in expeditii pe acest drum periculos. Pasarela a fost construita in anul 1901. In 1921, regele Alfonso XIII a traversat-o pentru inaugurarea barajului Conde Del Guadalhorce. Din acel moment numele pasarelei a devenit “Drumul Regelui”, un drum care ispiteste si astazi daca esti in cautarea vacantelor in care pericolul pandeste la tot pasul.

Si-a schimbat nevasta in targ pe o… capra

Un fermier bulgar si-a dat la schimb sotia pe o capra, intr-un targ, intrucat femeia nu a putut sa ii daruiasca copii.

Stoil Panayotov si-a schimbat cea de-a treia sotie cu Elena, o capra in varsta de opt ani, la un targ de animale. Afacerea a avut loc în fata unei multimi stupefiate, in piata centrala din orasul Plovdiv, din centrul Bulgariei.

“Cu o zi inainte, un prieten imi spusese ca nu a avut noroc la femei in viata si cat de mult ii placea de sotia mea”, a povestit barbatul in varsta de 54 de ani. “Afacerea a avut loc dupa ce nevasta mea si-a dat acordul. Capra a dat nastere la trei copii, sotia mea la niciunul. Asa ca afacerea asta a fost mai profitabila pentru fostul proprietar al caprei: eu m-am ales cu o capra la mana a doua si el cu o soţie nou-nouta”, a mai spus Panayotov.

Sursa: Ananova

Performantele masinii in functie de rulota tractata

Aveti masina si rulota. V-ati intrebat ce performante obtineti la tractare?

Un calculator on-line in functie de masina si rulota tractata gasim la: http://www.towcar.eu

Ziua Doamnelor pe Valea Doamnei

La inceputul lunii martie, un grup de rulotisti iubitori de natura se gandesc sa serbeze intr-un mod inedit pe cele care sunt alaturi de ei la bine si la rau.

O.K. dar, cum facem, ce facem si unde facem?
Si asa incep rulotistii nostri sa piarda nopti in conferinte (pe Skype) sa puna tara la cale, fara sa afle prea mult consoartele. Pana la urma este aleasa, in mod democratic, propunerea unui coleg rulotist (care din cauza prognozei meteo nefavorabile nu a mai participat): Comuna Nucsoara, Jud. Arges, Raul Doamnei, Valea Doamnei. Sa fi fost pura coincidenta sau soarta a decis ca Ziua Doamnelor sa fie sarbatorita pe valea cu acelasi nume?

Cu cateva zile inainte de intalnire se stia cine, de cand si cu cine vine la aceasta intalnire.

Unii mai “boieri”, vreo 5 echipaje, au ajuns acolo de joi 6 martie. Ceilalti au inceput sa vina incepand de vineri 7 martie.
Bucuria intalnirii s-a lasat cu pupaturi, imbratisari, prezentari de noi persoane. Trecand partea protocolara a intalnirii s-a trecut la cea tehnica: pozitionarea, calarea rulotei, umplerea rezervoarelor de apa, etc.
Tinand cont ca intalnirea a fost off-camping Florin a adus un grup electrogen “bazat” de vreo 5,5 Kw alimentat cu benzinica. Gal, gal, gal umplem rezervorul, dam doua sfori si gata avem lumina in cartier.

Incet, incet afara se lasa intunericul, deci este timpul focului de tabara (prietenul cel mai bun al rulotistului). Dupa mai multe incercari si ceva ulei aruncat peste lemnele umede focul se aprinde si ne strangem in jurul lui. Pe post de lautari, la foc, am avut un “gipan” nou nout cu tipla pe el. Mare teapa a mai luat proprietarul dupa 2 saptamani inca mai mirosea in el a gratare.

La ceas tarziu de noapte, dupa ce toate “problemele” au fost dezbatute incepe sa se sparga gasca si sa se retraga fiecare la “palatul” lui. Incepe sa ploua din ce in ce mai tare, iesim in miez de noapte sa vedem daca s-a umflat raul, nu de alta dar puteam ramane fara curent daca ajungea apa la generator.

Vine dimineata, bag un nesulet si scot capul pe usa sa vad cine a mai facut ochi. Stupoare afara totul era acoperit de zapada.
Tinand cont ca azi (8 martie) Doamnele urmau sa fie servite de catre noi, incepem o “incalzire” usoara pentru competitia care urma sa aibe loc. Adica mare concurs mare de arta gastronomica pentru a impresiona Doamnele.

Dimineata incepe, pentru Doamne, cu flori, cadouri si prima surpriza a zilei este oferita de Peti, care a trimis prin Sergiu o sticla de Tokai special pentru Doamne.
Incep sa se faca echipele, in numar de 3, pentru concursul de gatit. Componenta lotului olimpic de bucatari buclucasi este urmatoarea:

Echipa 1:
Bucatar SEF: Gica
Ajutor: Catalin (adica eu, ala care va povesteste)
Meniu: Chinezarie – General Tao

Echipa 2:
Bucatar SEF: CostiBV
Ajutor: Nicu
Meniu: Clatite umplute cu diverse

Echipa 3:
Bucatar SEF: Sergiu
Ajutor: Florin
Meniu: Gordon Blue

Pe timpul “competitiei” echipele 2 si 3 au incercat influentarea Anei (presedinta juriului) ademenind-o cu diverse chestii. Dar, ajutorul de la echipa 1 a profitat de situatia creata si a oferit Doamnelor cate un Garonne facut la “meserie” (cu zahar pe marginea paharului, lamaie, umbreluta si pai). Dupa aceasta actiune destabilizatoare a Echipei 1, precum si a chinezariei gatite la mare arta de Gica nu cred ca mai are rost sa spun cine a castigat concursul.
Seara programul se repeta cu focul de tabara, discutiile si alte teme care au fost de “dezbatut”.

Duminica, 9 martie, se repeta ritualul de dimineata si dupa aceea se decide vizitarea Manastirii Corbii de Piatra (atestata documentar la 1512). Vizitam manastirea, facem niste poze, ne plimbam prin zona si o “taiem” spre “casa”. Ajunsi in “cartier” am incins iar gratarele si am inceput cu friptanele, carnataria si mici.

Din pacate se apropie ora “retragerii” la locurile de bastina a fiecaruia. Deja incep regretele ca intalnirea se apropie de sfarsit.

Urmeaza despartirea, imbratisari, cateva picaturi aparute la colturile ochilor, promisiunea ca la urmatoarea intalnire o sa fie si mai bine. In concluzie, la aceasta intalnire au raspuns prezent un numar de 11 rulote cu urmatoarele echipaje, precum si inca 2 fara rulote:

• Claudia si Florin;
• Maria si Gica;
• Ana si Sergiu;
• Pasa si Bebe944;
• Ilincuta, Cristina si Geo;
• Gabi si Nicu;
• Marinela si Sorin;
• Cornelia si Sorin;
• Laura si Gabriel;
• Liliana si Costi;
• Diana si Catalin.

Bucuresti – Heiloo (Olanda) sau cum sa-ti cumperi o rulota in cateva zile

August 2007

Dupa vreo 25 de ani in care am mers cu cortul in concedii am decis sa cumpar o rulota. Bun, de unde o cumpar? Din tara sau de afara? Pana la urma, am decis, ma duc in Olanda si cumpar de acolo.

Incep sa caut oferte de rulote pe Speurders, da-i email-uri, cere poze detaliate din interior si exterior. In sfarsit am cateva oferte interesante de rulote, stabilesc cu proprietarii data sosirii mele in Olanda. Incep sa bag in GPS toate adresele. In principal aveam doua oferte mai interesante care erau prioritare, restul le stabileam in functie de distanta.

Deciza era deja luata pe 1 Septembrie plec in Olanda. Anunt familia, care initial a crezut ca glumesc, dar pana la urma si-au dat seama ca vorbesc foarte serios. Deja se apropia 1 Septembrie si m-am trezit ca stau si ma intreb de ce leg rulota, cu sfoara nu puteam, deci terbuie sa-mi montez carlig. Incepe, cauta carligul pana la urma am gasit si carlig si instalatie electrica pe care le montez in service.

Acasa, toti ma intrebau cum am curajul sa plec singur cale de aproximativ 2600 de kilometrii. In situatia asta satul de atata explicatii il intreb pe un coleg de servici daca nu vrea sa faca o plimbare cu sotia pana in Olanda. In prima faza acesta s-a uitat la mine si m-a intrebat “Tu esti sanatos la cap?”. Vazand totusi ca insist a vorbit cu sotia si au decis sa mearga cu mine in Olanda. Ajuns acasa anunt familia ca nu mai plec singur ci cu un coleg si sotia lui. Deja toata lumea se mai calmase cand au aflat ca nu mai plec singur.

Dar, destul cu introducerea, sa trecem direct la subiect.

Ziua I (1 Septembrie 2007)

Dupa cateva cruci facute in fata bisericilor si un “Doamne Ajuta-ne” parasim Bucuresti-ul la ora 01:20 cu destinatia Pitesti – Ramnicu Valcea – Sibiu – Arad – Austria.

In jurul orei 10:30 – 11:00 ajungem in vama la Nadlag, dupa formalitatile de rigoare trecem frontiera in Ungaria de unde cumparam o vignieta pentru autostrada si ii dam “bataie” spre Viena. Drumul prin Ungaria a decurs normal, cu exceptia unui accident care a avut loc pe autostrada, dar care a fost depasit destul de repede (ne asteptam sa petrecem ceva timp, in blocaj, pana eliberau soseaua) datorita politiei care a deviat traficul pe alta banda.

Ajungem in sfarsit la granita cu Austria, aici iarsi “vama”, ne numara citi suntem in masina si cate pasapoarte am dat. OK le iese la socoteala numarul de pasapoarte cu numarul de persoane si liber. Iarasi ne oprim in prima benzinarie de unde cuparam vignieta pentru autostrada si punem “cap compas” Viena.

In jurul orei 19:00 (ora Romaniei) suntem intr-un orasel din apropierea Vienei unde gasim cazare la o pensiune particulara foarte draguta si curata. De la gazda, aflam ca in acea perioada are loc “Festivalul Vinului”. Dar, noi eram decisi sa bem o bere “adevarata” si mergem la festival unde gasim in sfarsit un local unde putem servii niste carnati si bea o bere buna. Dupa doua beri ne retragem spre pensiune.

Ziua II (2 Septembrie 2007)

Dupa micul dejun (inclus in pret) parasim pensiunea, in jurul orei 10:00 (ora Romaniei), cu directia Amsterdam. Trecem, in viteza, “granita” dintre Austria si Germania si intram pe minunatele autostrazi germane.
Noi, cu Logan-ul, mergeam cuminti pe banda 1. Uneori aveam impresia ca stau pe loc, cu asa viteza treceau bolizii pe langa tine. Incepem sa “inghitim” kilometru dupa kilometru pana imi spune colegul meu “Bai vezi ca am intrat in Olanda. Nu ai vazut placuta pe care scrie Olanda?”. De in sfarsit am intrat in Olanda.

In jurul orei 21:00, pe o ploaie “imputita”, ne aflam la aproape 20 de kilometrii de Amsterdam si am decis sa ne oprim la primul hotel si sa dormim acolo (deja eram “zombie” dupa atata condus) urmand sa plecam a doua zi dimineata spre Heiloo sa vedem prima rulota. Ajungem la receptie si dupa ce aflu pretul (89 EURO / noapte) incep sa ma gandesc daca nu e mai bine sa ma culc in masina. Dupa insistentele colegului ma decid sa iau o camera de 2 persoane la fumatori. Vorbesc cu olandezul la telefon, stabilim sa ne intalnim dimineata in jurul orei 11:00 (ora Romaniei) sa vad rulota, mananc ceva si pic rupt pana a doua zi.

Ziua III (3 Septembrie 2007)

Parasim hotelul in jurul orei 8 (ora noastra) si plecam spre Heiloo, unde ajungem (cu o abatere de 4-5 metri) la ora stabilita. Tin sa multumesc pe aceasta cale GPS-ului care m-a ghidat “la fix” pe tot traseul.
Dau ochi cu rulota, deja sunt incantat de ceea ce vad. Incep verificarile, ma bag sub ea sa vad in ce stare este podeaua, verific aragazul, soba si frigiderul daca functioneaza. Ma uit dupa urme de infiltratie, verific chederele de la geam, aflu ce accesorii sun incluse in pret.

Totul este OK. Bat palma cu olandezul si mergem la RDW sa facem actele. Obisnuit cu birocratia noastra, aflu cu stupoare ca formalitatile de export si atribuirea unui numar provizoriu se fac in 10 minute. Platesc taxa de export si numere provizorii.

Aproximativ ora 13:00. Ma duc la gara, la GWK, sa fac asigurarea pentru rulota si gata.

URA!!! SUNT PROPRIETARUL RULOTEI.

Dupa ce am devenit proprietar, am stabilit cu olandezul ca voi venii mai tarziu sa iau rulota pentru ca mergem sa vizitam Amsterdam-ul.
Gasim, in apropierea Garii Centrale, o parcare subterana unde lasam Logan-ul si incepem sa “luam la picior” Venetia Nordului. Poze, filmari, cadouri pentru acasa, ochii “cascati” la cafenelele unde se consuma doroguri, croaziera pe canalele din Amsterdam cam asta ar fi de povestit despre vizita din Amsterdam.

Ne intoarcem acasa la olandez si il intrebam despre un camping cat unde putem sta peste noapte. Acesta nici nu vrea sa auda despre asa ceva trebuie sa stam la el. In cazul asta scot repede si eu un “ghift” pentru el (o cutie cu trei sticle de vin vechi de la Valea Calugareasca). Ramane incantat de cadoul primit. Ne asezam la masa si incepem sa discutam (in engleza) despre pasiuni, calatorii, etc. deja era surpins ca noi romanii stim sa purtam o conversatie in engleza. Incet, incet se face noapte si mergem la culcare.

Ziua IV (4 Septembrie 2007)

In jurul orei 11 ne luam la revedere de la olandezi, leg rulota la masina si plecam sa vedem Marea Nordului (la 10-15 km. de Heiloo). Incerc sa ma obisnuiesc cu rulota pe strazile inguste, am impresia tot timpul ca voi “agata” o masina sau un biciclist. Incet, incet incep sa-mi dau seama de gabaritul ei si sa fiu din ce in ce mai increzator. Ajungem la Marea Nordului pe o ploaie marunta, ne udam aproape pana la piele, dar nu cedam, bagam mana in Marea Nordului. Am ajuns la capatul continetului. De aici punem “cap compas” Germania – Valea Rinului.

Trecem de Olanda si intram in Germania, dupa cativa kilometri de autostrada incepem “plimbarea” pe Valea Rinului, incerc sa nu fiu perturbat, de la condus, de castelele insirate pe o parte si alta a Rinului.

Ajungem, in jurul orei 20, in Lahnstein la campingul Wolfsmühle situat pe un afluent al Rinului. Aici intervine prima mea proba de “foc” parcarea rulotei pe pozitie. Dupa foarte multe incercari reusesc cat de cat sa parchez rulota, restul se face la mana. Calez rulota, leg rulota la curent, mancam ceva si la somn (prima noapte in rulota).
Despre camping numai cuvinte bune. Grupuri sanitare foarte curate, apa calda in permanenta. Singurul lucru mai rau este ca accesul in camping se face pe o alee foarte ingusta, nu stiu ce se intampla in cazul in care ma mai intersectam cu o alta masina. Eu unul nici nu vroiam sa ma gandesc, in momentul acela, la asa ceva.

Ziua V (5 Septembrie 2007)

Plecam din Lahnstein (Germania) dimineata cu destinatia Bregenz – Seecamping Bregenz (Austria), unde ajungem seara. Incepem “ritualul” de parcare, calare, etc. si la somn.
In acest camping, am intrat “pe incredere”, la aceea ora nu mai era nimeni la receptie, decat un anunt “Intrati. Vorbim maine.” Pozitia campingului este excelenta fiind situat la aproximativ 100 m de malul lacului Constanta. Conditiile asigurate fiind la superlativ.

Ziua VI (6 Septembrie 2007)

Dimineata mergem sa vedem si noi Lacul Constanta, cateva poze la lebede, rate salbatice si “calare” spre tara. Incepe se ploua, chiar sa ninga. Zapada care a inceput sa se depuna pe sosea, eram la aproape 1500 m. altitudine. Nu va mai zic ca masina avea cauciucuri de vara si aveam ceva pante de urcat. Aveam impresia ca se invart cauciucurile in gol, ca ma trage rulota la vale, dar incet, incet am urcat.

Urmatoarea oprire undeva pe langa Viena, in St. Polten – Seecamping. Un camping scump si infect (grupurile sanitare erau sub orice critica).

Ziua VII (7 Septembrie 2007)

Parasim fara regret campingul si hotaram sa ne mai oprim in Romania la Camping Route Roemenie. Ajungem la granita, pregatesc actele rulotei, crezand ca voi fi intrebat de unde am rulota. Vamesii romani nici macar nu ma intreaba de unde am rulota multumindu-se doar sa vada daca suntem trei persoane in rulota.

In jurul orei 18 ajungem la Camping Route Roemenie (in apropiere de Arad), un camping mic si foarte curat. Datorita pozitiei lui, aproape de granita, il recomand celor care vin sau pleaca din tara prin puctul de frontiera Nadlag.

Ziua VIII (8 Septembrie 2007)

Parasim Camping Route Roemenie, incantati de faptul ca si in Romania mai exista conditii bune de campare. Mergem pe ruta Deva, Sibiu, Ramnicu Valcea, Pitesti, Bucuresti.
Seara in sfarsit, dupa o saptamana de plimbat prin tari straine, ajung acasa unde sunt asteptat de familie sa vada noua achizitie.
Tot traseul, aproape 5000 Km, a fost parcurs cu un Logan Berlina 1.4 Mpi cu un consum mediu de 8,7 l/100km, cu o viteza la dus de 130-140 km/h, iar la intors cu o viteza de 80-90 Km/h pe autostrada.